"Mujer leyendo a Pizarnik" de Rosario Delgado Suárez ( traducido al rumano por Elisabeta Boțan)
 |
| Rosario Delgado Suárez |
FEMEIE CITINDO PE PIZARNIK
Mi-am lăsat pielea de copilă
leganată de Pizarnic.
Azi înțeleg că Albastrul
e deghizat în liniște
și liniștea, în Noapte
ce roagă Zorilor
sacrificiul morții.
Dar acum, când nu se simte umbra.
nu există temeri.
Mi-am lăsat inocența
pentru atunci când clipele
o vor merita neprihănită,
pentru atunci când ochii-mi
se vor scălda în ai tăi
și verbul îi va înspăimânta,
pentru atunci când dansul
de liliac și amarant
se va întâlni fără depărtări.
Acum mă definesc
în nedefinire,
în vântul desfăcut
de un fluture,
în zăpada stinsă
ce iubește strălucirile.
Acum nu mai sunt amintire
de naiadă pierdută,
sunt buclă de cascadă,
floare de spumă,
și sirenă de pământ.
Mă reafirm
în alquimia-mi neliniștită,
în misterul răsăritului zâmbetului meu,
și în toate tainele pe care nu le înțelegi.
Sunt cunoscătoarea capriciilor mele
însă, doar pe tine te aștept în lacuri.
Citește versurile mele acum,
poți să-mi miroși spiritul
după cerneala sa.
Mă încoronez ca Femeie
într-un poem.
Pentru că...
Sunt acest Albastru, această Noapte
această Lumină în forme fâlfâite.
MUJER LEYENDO A PIZARNIK
He dejado mi piel de niña
acunada en los versos de Pizarnik.
Hoy entiendo que el Azul
está disfrazado de silencio
y el silencio, de Noches
que ruegan al Alba
el sacrificio de la muerte.
Pero ahora, no hay miedos
al no sentir la sombra.
Ya he dejado la inocencia
para cuando los instantes
la merezcan virgen,
para cuando mis ojos
se bañen en los tuyos
y les atemorice el verbo,
para cuando el baile
de lilas y amaranto
se cruce sin distancias.
Ahora me defino
en lo indefinible,
en el viento desplegado
por una mariposa,
en la nieve extinta
que ama sus fulgores.
Ya no soy recuerdo
de náyade perdida ,
soy rizo de cascada,
flor de espuma,
y sirena en tierra.
Me reafirmo
en mi alquimia alborotada,
en el misterio
y en todos los secretos que no entiendes.
Soy conocedora de mis caprichos
pero sólo a ti espero en los estanques.
Lee ahora mis versos,
puedes oler mi espíritu
tras su agua tinta.
Me corono como Mujer
en un poema.
Porque…
Soy ese Azul, esa Noche,
esa Luz de formas aladas.
Comentarios
Publicar un comentario