”Imolație”-"Inmolación"de André Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta Botan)
IMOLAȚIE
Am lăsat ceața în leșinul noptii. Am lăsat vârtejul sufocat
al coliviilor, fulgerele. Am sacrificat apropierile și fiecare cuvânt
pentru a fi alte cuvinte: nici o acreală nu mi-a dat atâta vijelie;
nici un heleșteu nu mi-a dat atâta apă ca ochii,
nici o întreprindere funerară nu mi-a dat atâta veșnicie,
nici o oglindă nu mi-a dat atâtea personaje ca acestea pe care le văd zilnic
pe prima pagină a ziarelor,
nici o sfâșiere nu a fost mai mare decât propria mea scriere, —acum știu
(exact acum) când cobor în luntrea morților.
(Atunci am renunțat să mă mai uit la filmele în alb și negru ale solzilor:
în timiditatea picioarelor mele, ascult un blues îndepărtat de Savannah,
același pe care l-au experimentat străzile cu tabac și whisky, Sudul negru
care încă mai picură în vitralii.)
— Acum că iarba șarpelui delirului e distrusă trebuie să plec...
Barataria, 08.X.2013, din cartea POST-SCRIPTUM
INMOLACIÓN
Dejé la niebla en el vahído
de la noche. Dejé el vértigo ahogado
de las jaulas, los
relámpagos. Sacrifiqué las cercanías y cada palabra
para que fueran otras
palabras: ningún vinagre me dio tanta tormenta;
ningún estanque me proveyó de tanta agua
como los ojos,
ninguna funeraria me dio
tanta eternidad,
ningún espejo me dio tantos
personajes como estos que veo a diario
en la primera plana de los
periódicos,
ningún desgarramiento fue
mayor a mi propia escritura, —lo sé ahora
(justo ahora)
cuando desciendo a la barca de los muertos.
(Entonces dejé de ver las películas en blanco y negro
de las escamas:
entre la timidez de mis piernas, oigo un blues remoto
de Savannah,
el mismo que experimentaron las calles con tabaco y
whisky, el Sur negro
que aún gotea en los vitrales.)
—Ahora debo partir ya
destrozados los chupamieles del desvarío…
Barataria, 08.X.2013, del libro POST SCRIPTUM
Comentarios
Publicar un comentario