”Pasaj”-”Pasadizo”de André Cruchaga (traducido al rumano por Elisabeta Botan)

André Cruchaga 

PASAJ

Adio în habitudinea apelor și a nostalgiei. Densitatea limitei orbită
acolo unde porția zilnică de supraviețuire ne arată dantelele sale
de inconșiență. Din ce miraje s-a făcut angoasa?
(Întotdeauna termin prin a mă cufunda în apogeul absențelor.)
—Presupun că sunt condamnat să tranzitez aceste străzi lichide, mai încoace 
sau mai încolo de țolii păsărilor: se înfumurează furia
orelor, în ce direcție o iau macaralele din port, aceste culoare
de umbre și solzi?
Supus căderii precum turnul numeric de puzzle;
încins până la gât de ferestrele ce se prăpădesc în culoarea pudorii.
(Neliniștile sunt acest sediment din paginile încă nescrise, umbrela
negurii ce vrea să se instaureze peste haina delirului.)
—Peste apele râului, lovitura de copită a calului căutând ieșirea...


Barataria, 25.IX.2013, din cartea POST-SCRIPTUM

PASADIZO

Adiós entre el hábito de las aguas y la nostalgia. Ebria espesura del confín

ahí donde la ración diaria de la supervivencia nos muestra sus encajes

de inconciencia. ¿De qué espejismos fue hecha la angustia?

(Siempre termino por adentrarme en el apogeo de las ausencias.)

—Supongo que estoy condenado a transitar estas calles líquidas, más

acá o más allá de las pulgadas de los pájaros: se yergue la iracundia

de las horas, ¿qué rumbo toman las grúas de los puertos, estos pasadizos

de sombras y escamas?

Desmoronable como la torre numérica del rompecabezas;

ardido hasta la garganta de las ventanas que se desviven en la tinta del pudor.

(Las ansias son ese sedimento de las páginas aún no escritas, el paraguas

de neblina que quiere instaurarse sobre la ropa del delirio.)

—Sobre las aguas del río, la coz del caballo buscando la salida…

Barataria, 25.IX.2013, del libro POST SCRIPTUM