”Una tarde de verano"-"O după-amiază de vară”de Ayten Mutlu (traducción de rumano al español Elisabeta Boțan)
UNA TARDE DE VERANO
las
ramas mecen
la luz infantil del sol
las risas, los llantos lejanos
las hadas de las ventanas
del balcón
mi madre disimula no verme las
miradas
ella ignora el grillo, el canto del
cuco
oculto en las hojarascas
y el día que sigue se alarga sin
cesar
hasta el cesto para la colada
ella siempre ordena
las toallas tendidas
sobre la cuerda de
la lavandería igual de estirada,-
nosotros nunca vimos los pañales de
sus niños-
quita suavemente las pinzas de la
cuerda
y otra vez las coloca,
se retira un poco
para mirar sus años demasiado largos
luego, alejándose de la
vida, sus miradas se enturbian,
se sienta y se pone a acariciar las
hojas
del laurel salvaje que viene a regar
como si ocultara sus recuerdos
del cielo, del sol,
del laurel salvaje, de
la algarabía del mar,
del grillo,
arregla su pañuelo que le oculta el
cabello,
una mano de canas que ella vigila
hasta el día de su muerte,
en estos amargos instantes
tomo con gusto un trago
ella me habló entonces
sobre un lugar para su tumba,
uno llano, soleado, sin humedad...
reflexionando sobre todo esto
un pájaro se sienta
al borde del balcón
dejando la magia de esta tarde
sobre el pañuelo de mi madre
este pájaro de pronto se
eleva
y nunca volveré a verlo
O
DUPĂ-AMIAZĂ DE VARĂ
ramurile
leagănă
lumina copilăroasă a
soarelui
râsetele, plânsetele
îndepărtate
zânele de la ferestrele
balconului
mama se preface că nu vede
privirile mele
ea ignoră greierul,
cântecul cucului
ascuns în frunzişuri
iar ziua care urmează se
întinde fără contenire
până la coşul cu rufe
ea aranjează mereu
prosoapele întinse
pe frânghia din spălătorie
la fel de întinsă, -
noi nu am văzut niciodată
scutecele copiilor ei -
deschide uşor clemele de pe
frânghie
şi le prinde iar,
se retrage puţin
pentru a-şi privi anii prea
lungi
apoi, îndepărtându-se de
viaţă, privirile i se tulbură,
se aşează şi se pune să
mângâie frunzele
dafinului sălbatic pe care
vine să-l ude
ca şi când şi-ar ascunde
amintirile
de cer, de soare,
de dafinul sălbatic, de
gălăgia mării,
de greier,
îşi aranjează basmaua ce-i
ascunde părul,
o mână de păr alb pe care-l
păzeşte
până în ziua în care va
muri,
în aceste clipe amare
trag cu plăcere o duşcă
ea mi-a vorbit altădată
despre un loc pentru
mormântul ei,
unul neted, însorit, fără umezeală…
reflectând la toate acestea
o pasăre şe aşează
pe marginea balconului
lăsând farmecul acestei
după-amieze
pe basmaua mamei mele
se înalţă îndată această
pasăre
pe care eu nu o voi mai putea revedea
Traducere în română de Niculina OPREA
Comentarios
Publicar un comentario