”Mulțumiri din spitalul de psihiatrie”-”Agradecimiento desde el hospital psiquiátrico”de Aldo Luis Novelli (traducido al rumano por Elisabeta Boțan)

 Aldo  Luis Novelli

Mulțumiri din spitalul de psihiatrie

lui J. Fijman și A. Artaud in memorian

Mulțumesc întunericului
că mă lasă să văd  lumea.cu claritate
Mulțumesc prietenilor care nu au venit niciodată.
Mulțumesc femeilor care m-au abandonat
ca să înnebunesc singur.


Mulțumesc lunii
ce vorbește cu mine
când nimeni nu-mi vorbește.
Mulțumesc soarelui care niciodată nu e
numai când ieșim în curte
să târâm picioarele și să facem spume la gură.



Mulțumesc căptușelii pereților
care are grijă de capul meu.


Mulțumesc infirmierului
care îmi dă pastila albastră
și pe cea verde și pe cea roșie
și blestemata asta de pastilă albă ca un glonte
pe care nu o iau niciodată
și mi-o bag în fund.
Mulțumesc celuilalt infirmier
care îmi aduce hârtie și creion
ca să îmi scriu poemele de nebunie
și să-i rezist morții.

Mulțumesc maimuțelor
care îmi aplică electroșocul
când mă agit puțin-
ca să-mi ardă lent neuronii
dar ei încă rezistă

așa că pot să știe
gorile bastarde:
încă îmi scriu poezia murdară.-

Agradecimiento desde el hospital psiquiátrico

                                                        a J. Fijman y A. Artaud in memorian

Agradezco a la oscuridad

que me deja ver claramente el mundo.

Agradezco a los amigos que nunca vinieron.

Agradezco a las mujeres que me abandonaron

para que enloqueciera solo.

Agradezco a la luna

que habla conmigo

cuando nadie me habla.

Agradezco al sol que nunca está

salvo cuando salimos al patio

a arrastrar los pies y babearnos.

Agradezco al acolchado de las paredes

que me cuida la cabeza.

Agradezco al enfermero

que me da la pastilla azul

y la verde y la roja

y esa maldita pastilla blanca como una bala

que nunca tomo

y me la meto en el culo.

Agradezco al otro enfermero

que me trae papel y lápiz

para que escriba mis poemas de locura

y resista a la muerte.

Agradezco a los dos monos

que me aplican electroshock

cuando me altero un poco-

para quemar lentamente mis neuronas

pero ellas todavía resisten

así que vayan sabiéndolo

gorilas hijos de puta:

todavía escribo mi sucia poesía.-