"Dualidad" - "Dualitate" de Elena Liliana Popescu (traducido al español por Elisabeta Boțan)

Elena Liliana Popescu

DUALIDAD

Cuando el sol está lejos
y dispersada la luz de las estrellas,
hay una hebra de oscuridad
y otra de luz, en juego se abrazan
y la luna fría, pálida, callada lo mira.
La voz de ella atraviesa el silencio.
– ¡Oh, loco juego, si pudieras darme
a cambio de silencio, incertidumbre, 
y por la soledad, inquietud!
¡Pide lo que quieras
y si pudieras, me cumplas
ese ruego!
– ¿Me pides inseguridad?
¡Nada es más fácil!
Pero sé, que en cuanto
vivas la incertidumbre,
ayuda otra vez me pedirás.
¡Entonces debería darte,
lo que ahora te pido!....

DUALITATE

Când soarele-i departe

şi-a stelelor lumină-i dispersată,

doar geană de-ntuneric

cu geană de lumină, se cuprind în joc

şi luna rece, palidă, tăcută îl priveşte.

Tăcerea e străpunsă de glasul ei.

– O, joc nebun, de poţi,

în schimbul liniştei, nesiguranţă,

şi a singurătăţii, nelinişte să-mi dai!

Orice vei vrea tu cere-mi

de vei putea, această rugăminte

să mi-o îndeplineşti!

– Nesiguranţă-mi ceri?

Nimic nu-i mai uşor!

Dar ştiu, că de îndată

ce vei trăi neliniştea,

tu îmi vei cere din nou, să te ajut.

Ar trebui să-ţi dau atunci,
ceea ce-ţi cer acum!...