”Poem(a)” de Paula Martínez Ruiz, traducido al rumano por Elisabeta Boțan

Paula Martínez Ruiz

POEM

Nu a fost zăpada
ci tremurările înserării.
Nici picioarele noastre ude,
ci pielea,
și culoarea ochilor tăi.
Mâinile care, nervoase,
aveau pretenția să prindă
ceva atât de invizibil.
A fost timpul
oprit pe buzele tale.
Au fost umbrele
care înjunghiau.
Și o voce prietenoasă,
și un deget ce mângâia,
și o unghie ce rupe
fiecare frontieră.
A fost
astăzi știu că a fost
în ciuda ceții.
Contactar con la traductora  Elisabeta Boțan

POEMA

No fue la nieve

sino los tiritones de la tarde.

Ni nuestros pies mojados,

sino la piel,

y el color de tus ojos.

Las manos que, nerviosas

pretendían apresar

algo tan invisible.

Fue el tiempo

detenido en tus labios.

Fueron las sombras

que apuñalaban.

Y una voz amiga,

y un dedo que acaricia,

y una uña que rompe

cada frontera.

Fue

hoy sé que fue

a pesar de la niebla.