”Libertatea mierlei” - “La libertad del mirlo” de Miguel Veyrat

Libertatea mierlei

Iubirea mea: muzica mereu va fi
aceeași cât va dura - susur
de stele acordându-se 
cu verdele frunzei noi 
sau cu  răgetele ghețarilor
născând noi izvoare: neliniște
sau liniște din ouă și placente 
sub furia brutală a soarelui. Noutatea 
e tonul imperceptibil 
cu care fiecare mierlă își cântă
propriul cântec din ram în ram -în ton
cu loviturile vânturilor,
ale tragerilor, ale sfâșierilor și ale momelilor 
aerului otrăvit. Pasărea
nu are minte -memoria sa nu-i aparține;
liberă de orice rațiune umană
ignoră moartea care o așteaptă
între umbrele nepăsătoare
ale dispariției speciei sale. Cântul îi
sună -peste mâlurile gânditoare,
la fel ca prima inocență
prinsă în ficțiunea timpului: plin
de zgomot și de furie, atât de frumos
pe cât de mare și lipsit de sens.
Contactar con la traductora  Elisabeta Boțan

Miguel Veyrat

La libertad del mirlo

Amor mío: la música siempre será
la misma mientras dure -rumor
de estrellas acordándose
con los verdes de hoja nueva
o rugidos de glaciares
pariendo nuevas fuentes: angustia
o silencio de huevos y placentas
so la furia brutal del sol. Lo nuevo
es el tono imperceptible
con que cada mirlo entona
de rama en rama su propia canción -acorde
con los golpes de los vientos,
de los tiros, los desgarros y los cebos
del aire envenenado. El ave
no tiene mente -su memoria no es la suya;
libre de toda razón humana
ignora la muerte que le aguarda
entre las sombras impasibles
de la extinción de su especie. Su canto
suena -sobre los limos pensantes,
igual que la inocencia primera
inserta en la ficción del tiempo: lleno
de ruido y de furia, tan bello
como inmenso y carente de sentido.

de “Razón del mirlo” 2009©

ISBN: 978-84-8472-461-2

Poema traducido al rumano por  Elisabeta Boțan