”Pentru voi toți, aleși ai versului” - ”Para todos vosotros, elegidos del verso” de Elena Marqués Núñez. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan
Elena Marqués Núñez |
Pentru voi toți, aleși ai versului
Pentru voi toți, aleși ai versului,
ce vă imaginați reptile unde înnoptează cearșafuri,
ce sălășluiți în simboluri prin bunăvoința unui dumnezeu,
ce rătăcește pierdut printre cruci goale.
Eu, ce scrutez destinul pe un cer momentan
fără să cunosc orbirea lui Orion,
cel care triturez mere așteptând minunea
bucății de pâine și a peștelui și aprinderea apei,
rămân în așteptare cu buzunarul în floare
dar descopăr doar o grămadă de scame
ca niște copii abandonați.
Poate voi găsi clondirul
care să transforme miasma în licoare
să împrăștie pleava ce repopulează și îngheață
pielea grădinilor
într-o nocturnă de Satie sau de Chopen.
Niciodată nu va mai săruta magia vorbei
ochiul ce împărtășește cu conservă de sardine
și ignoră adevărul melcului
în furtuna fumului și a dorinței.
Nimic nu mă va face să dansez pe ritmul vostru.
(Chiar dacă, mă gândesc bine,
cine m-a pus pe mine să particip la această sărbătoare celestă?)
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan
Niciodată nu va mai săruta magia vorbei
ochiul ce împărtășește cu conservă de sardine
și ignoră adevărul melcului
în furtuna fumului și a dorinței.
Nimic nu mă va face să dansez pe ritmul vostru.
(Chiar dacă, mă gândesc bine,
cine m-a pus pe mine să particip la această sărbătoare celestă?)
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan
Para todos
vosotros, elegidos del verso
Para todos
vosotros, elegidos del verso,
que imagináis
reptiles donde pernoctan sábanas,
que habitáis
en los símbolos por la gracia de un dios
que deambula
extraviado entre cruces desnudas.
Yo, que
escruto el destino en el cielo instantáneo
sin conocer
de Orión su ceguedad,
que trituro
manzanas esperando el prodigio
de la hogaza
y el pez y el incendio del agua,
permanezco a
la espera con el bolsillo en flor
pero solo
descubro un bancal de pelusas
como niños
expósitos.
Quizás en un
nocturno de Chopin o Satie
encuentre la
redoma
que
transforme en licor la fetidez
y disemine el
tamo que repuebla y escarcha
la piel de
los vergeles.
Mas nunca
besará la magia del decir
el ojo que
comulga con latas de sardinas
e ignora la
verdad del caracol
en el turbión
del humo y el deseo.
Nada
conseguirá que baile a vuestro ritmo.
(Aunque, si
bien lo pienso,
¿quién me
instigó a acudir a esta fiesta celeste?)
Comentarios
Publicar un comentario