lunes, 9 de octubre de 2017

”Cuvinte și pupile” - ”Palabras y pupilas” de Francisco José Martínez Morán. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

Francisco José Martínez Morán





Cuvinte și pupile


Roza visează la un bărbat:
cu o tristețe care-i e străină
își măsoară eroziunile pielii,
înșiră vorbe și pupile,
încercând să-nțeleagă dezamăgirea,
teama și speranța.


Visează că existența se reduce
la sânge la puls și la praf;
visează că trăiește lungi anotimpuri,
se visează palidă și urâtă, se visează
excesiv de bătrână și uitată.


Visează că ceilalați sunt ce care provoacă răni.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan




Palabras y pupilas


LA ROSA sueña un hombre:
con una desazón que le es ajena
mide las erosiones de su piel,
cataloga palabras y pupilas,
trata de comprender la decepción,
el miedo y la esperanza.

Sueña que la existencia se reduce
a sangre y pulso y polvo;
sueña que vive largas estaciones,
se sueña fea y pálida, se sueña
extrañamente vieja y olvidada.


Sueña que los demás son los que hieren.




"Piatra care germinează" - "Piedra que germina" de Óscar Wong. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.


Óscar Wong






Piatra care germinează


 Când m-ai privit,
ce grație și ce frumusețe ai pus în mine
San Juan de la Cruz

Iubirea coboară.
concepută ca un aprig fulger.

Cu ghearele ei
brăzdează pâmântul.

Și crește muchiul,
lutul alb, copacul
venerat de trib.


Și dragostea se-ntinde
peste răsărit.


Și inima răsare din zi
ca murmurul adânc
                          din piatră
Și oceanul începe
consacratul și impetuosul dans,
unde renaște strălucirea.



Dacă ochii tăi ar privi în ochii mei.
Dacă mi-ai atinge buzele cu buzele tale.
Dacă gura ta ar fi albina nestâmpărată
Sau acul vorace ce răvășește sângele.
Dacă te-ai așeza, însetată, între coapsele mele,
Te-aș iubi, tandru, amețitor,
ca acel ce pentru întâia dată
rupe o violetă.



Când te privesc toate lucrurile ard.
Când eu te iubesc toate pietrele germinează.

Tu vii ca un tril neașteptat
și beau din tine ca din izvorul
la care îngerii se-nchină.

Și vii
Precum dansul liniștit și seducător,
Precum fecunda rouă pe nisip,
cu foșnet ca virtutea a sfântului
înaintea chipului neprihănit, plin de grație și desăvârțire.



Ce trudnică e munca ta, Iubito, de-a fi fermecătoare.


Mă înfioară croncănitul corbului,
zborul lui pegas mă captivează,
trilul glasului tău mă ține fermecat.


Fără tine, gingașă albină, Universul n-are rost.

Te blestem ca înțeleptul profet
Și domnesc ca patriarhul feroce.

Iubită Regină din Valle de Jovel
Cea cu chipul Dulce și Groaznic,
Știu că tu vii de acolo de unde merii cresc
Și că stupi în ochii tăi se-adăpostesc.


Vai câtă miere din iris se revarsă
Și ce desăvârșit ți-e chipul.


Aurul sărutării mele să te ție.
Și piatra cântului meu să ți se închine.


Moartea nu te va răpune.
Nu te va atinge mirosul blestemat al morții
În ciuda legii florilor, se va roti
neînduplecată roata verii și frumusețea-ți
va urma și-apoi va tulbura.



Gazelă, căprioară sau cocor
eu te-ngrijesc cu dragoste de mamă,
și tremur de teamă ca un cumva
să te atingă tristețea realității.

Invoc prezența veșniciei.


Strălucitoare lacrimă de soare:
eu sunt cel ce a trezit din somn șarpele,
eu sunt cel ce a văzut tresărirea unicornului,
eu sunt cel ce a dezlănțuit furia balaurului.


Tulburat și nesigur,
ascult ritmul liniștit al tăcerii pentru a putea cânta
și mă cufund în gol pentru a putea iubi.



Cine zice că spaima calcinează?


Din cea mai înaltă sferă îmi dărui
glasul oceanului.


Și vibrez
               și mă-nfior
                                         și mă dărui
                                                            orbește.



Tulbur neliniștea serii.



Inima, pumn fără glas
Adăpostește cioturi acre și roze,
amare fălci mă devorează.



Și mă dărui ție ca un melc însetat.



Delir, jăratec purificat ce pulsează,
în fața Luminii care orbește?


Mă închin, iarbă firavă, de te uiți la mine,
Inima-mi se pierde în valul neașteptat.



Tu ești strălucirea sonoră a amiezii,
nisipul umed, dragostea.
 Contactar con la traductora Elisabeta Boțan









Piedra que germina


Después que me miraste,
que gracia y hermosura en mí dejaste

                    SAN JUAN DE LA CRUZ

Como raudo rayo fecundado
el Amor desciende.

Con sus garras abre
surcos en la tierra.

Y crece el musgo,
el limo blanco, el árbol
venerado por la tribu.

Y la ternura crece
sobre el alba.

Y el corazón del día surge
como denso susurro
de la roca.
Y el océano inicia
impetuosa danza consagrada.
aquí el fulgor renace.

Si pusieras tus ojos en mis ojos.
Si pusieras tus labios en mis labios.
Si tu boca fuera abeja enardecida
O aguja voraz hurgando en la sangre.
Si te posaras, sedienta, entre mis piernas,
te amaría densa, torva, tiernamente,
como quien por primera vez asoma al mundo,
como quien por primera vez
desgarra una violeta.

Todas las cosas arden si te miro.
Todas las piedras germinan si te amo.

Como gorjeo intempestivo vienes
y tu presencia bebo cual arroyo
donde los ángeles se inclinan.

Como una lenta danza que seduce,
como rocío fértil en la arena,
como la castidad del santo que crepita
ante la suave perfección de la figura inmaculada
vienes.

Qué arduo trabajo el tuyo, Amada: ser hermosa.

El graznido del cuervo me estremece,
el vuelo del pegaso me seduce,
el gorjeo de tu voz me satisface.

Sin ti, abeja tierna, el Universo carece de sentido.

Como un patriarca fiero me conduzco,
como un profeta sabio te profano.

Amada Reina del Valle de Jovel,
La del Rostro Dulcísimo y Terrible,
Sé que vienes de donde crecen los manzanos
Y que en tus ojos anidan las colmenas.

Ay cuánta miel derramándose en el iris
Y cuánta perfección en tu figura.

Que el oro de mis besos te sostenga.
Que la roca de mi canto te consagre.


A TI NO TE DERRIBARÁ la muerte.
A ti jamás te tocará el olor maldito de la tumba
aunque las leyes de la flor, la insobornable
rueda del verano se deslice, y perturben
y acosen tu belleza.

Gacela, grulla o corza
como una madre tierna te cobijo,
pero tiemblo si un golpe lúgubre
de realidad te toca.

Conjuro la presencia de lo eterno.

Brillante lágrima de sol:
yo desperté a la serpiente,
yo vi temblar al unicornio,
yo desaté al dragón enfurecido.

Frágil, perturbado,
para cantar escucho el ritmo lento del silencio,
para amar me sumerjo en el vacío.

¿Quién dice que el terror calcina?

Desde la esfera más alta entrego
mi voz en el océano.

Y palpito
y me erizo
y me consagro
ciego.

Turbo la turbia tarde.

El corazón alberga rosas, muñones agrios,
amargas fauces que devoran.
También es puño enronquecido.

Pero me doy a ti cual caracol sediento.

Delirio, purificada brasa que palpita,
¿ante la Luz qué hacen los ciegos?

Me inclino, hierba endeble, si me miras.
Mi corazón naufraga en ola súbita.

Fulgor sonoro al mediodía eres,
arena humedecida la ternura.

jueves, 5 de octubre de 2017

”În colțul acesta de lume” - ”En esta esquina del mundo” de Óscar Wong. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.





În colțul acesta de lume

Un om bea apă de izvor.
Altul își împarte pâinea cu porumbeii.
Cascadă de lumină pupila ce zâmbește,
trandafirii înfloresc neliniști de iubire.
toate cântă în colțul acesta de lume,
toate au suflarea celui
al cărui Nume înfioară.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan


En esta esquina del mundo 

Un hombre comparte el pan con las palomas.
Otro bebe agua de la fuente.
Cascada de luz la pupila que sonríe,
marejada de amor los rosales floreciendo. 
En esta esquina del mundo todo canta, 
todo tiene el hálito de aquel 
cuyo Nombre estremece.

”Dans de argint” - ”Danza de plata” de David Bazo Galán/ Hazel Messiatz. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

David Bazo Galán/ 
Hazel Messiatz



Dans de argint

Luna,
ca un susur de ambar și cenușă,
se descoperă de febrila espectativă
ce de fiecare dată în mări distante se cufundă.
În timp ce suflarea zeilor se descâlcește în priviri
și degetele - ce urlă în tăcere- ies ascuțite
dintre așternuturi fără timp,
răsună profund ecoul unei pulsații 
și în deșert renasc culorile 
ce hrănesc un cor de zâmbete.
Luna,
sub sărutul terpsihora din oglindă,
se rostogolește spre abism
unde va cânta mii de universuri cu sângele său.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan


Danza de plata

La luna,
como un susurro de ámbar y ceniza,
se desnuda de la expectativa febril
que cada vez en sus mares distantes sumerge.
Mientras el aliento de los dioses se deslíe en las miradas
y los dedos ―que aúllan al silencio― despuntan afilados
entre sábanas sin tiempo,
el eco de un latido resuena en lo profundo
y rebrota en el desierto los colores
que alimentan un coro de sonrisas.
La luna,
bajo el beso terpsícore del espejo,
rueda hacia el abismo

donde cantará mil universos con su sangre.

”Lumină agitată” - ”Enardecida luz” de Óscar Wong. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.
















Lumină agitată


Ca ocelotul rănit,
ca jaguarul ce se plimbă prin cușcă.
(Aș putea să-mi rod numele la colțuri.)
Dar vocile ce trepidează se agită.
Îmi lovesc îndârătnica delăsare.
Dimineața sare la gât.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan





Enardecida luz 


Como ocelote herido, 
como jaguar enjaulado se pasea. 
(Podría devorar mi nombre en las esquinas.)
 Pero las voces que trepidan la enardecen. 
Golpea mi terco desaliño. 
La mañana salta a la garganta.

miércoles, 4 de octubre de 2017

Oferte de muncă 1’ 40’’ - Ofertas laborales 1’ 40’’ de Fernando Pastor Pons. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

Fernando Pastor Pons





Oferte de muncă 1’   40’’


Și după ”Angajăm director/
zidar/ tehnician/ funcționar sau operator”
o descriere care ți se potrivește și
lipsesc doar numele tău și
actul de identitate;
așa că te prezinți
pentru că știi că nimeni
nu are pregătirea și experiența ta
și nici nu e dispus să lucreze
pentru pentru atât cât
ești tu dispus, în situația dată,
să primești ca zilier
Atât de disperat ești!

Dar observi dezolat
că în numai șase minute
ți se refuză cererea de muncă
și că pentru cel care face selecția
sau pentru cine marchează parametri,
vârsta ta are mai multă greutate decât orice alt factor diferențial.

Pentru că în acest univers 
haotic în care singura 
certitudine este precara condiție a bătrâneții 
și a morții, e inacceptabil faptul că tu ai împlinit ani
și se consideră că ești,
la jumătatea vârstei tale laborabile
și cu douăzeci și cinci 
de acum înainte,
cineva deja prea bătrân 
pentru a continua să muncească.


Și în acest context
în care în Spania ești băgat cu forța,
nu mai știi dacă să te legi
de etica disperării și a urii
sau de estetica decăderii și a dezolării;/ a melancoliei și a afectării
cum s-ar zice, nu știi dacă să te pui în contra 
a tot ceea ce se mișcă
și fără nici o deosebire
până când, în final, să te ucidă sias*
(*Serviciul pentru Intervenţii şi Acţiuni Speciale)
sau să-ți tragi tu însuți un glonte în gură.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan



Ofertas laborales   1’   40’’
        
Y tras el “Se busca gerente /
albañil / técnico/ administrativo u operario”
una descripción que encaja
tanto contigo que sólo faltan
tu DNI y tu nombre;
y compruebas que hay siete candidatos sólo
así que te presentas
porque sabes que ninguno
tiene ni tu preparación ni tu experiencia
ni están dispuestos a trabajar
por lo que, a estas alturas,
tú estás dispuesto
a recibir como jornal
¡Hasta ahí llega tu desesperación!

Pero evidencias desolado
que sólo tardan seis minutos
en rechazarte de la oferta
porque pesa más para quien selecciona
o para quienes marcan los parámetros,
tu edad que cualquier otro factor diferencial.

Porque en este caótico
universo en el que la única
certeza es la precaria
condición del envejecimiento
y de la muerte, resulta inaceptable
el que tú hayas cumplido años
y consideran que eres,
a mitad de tu vida laboral
y con veinticinco años
por delante todavía,
alguien ya muy mayor
para seguir currando.

Y en ese paradigma
al que te abocan en España
de manera forzosa,
no sabes si adherirte
a la ética de la desesperación y de la ira
o a la estética del decaimiento y la desolación;/ de la melancolía y la afectación
es decir, no sabes si liarte a tiros
indiscriminadamente
contra todo el que se mueva
hasta que, al fin, te mate geo
o descerrajarte tú mismo
ese tiro en la boca.





lunes, 2 de octubre de 2017

”La mujer” - ”Femeia” de Dan Drăgoi.Traducción de rumano a español por Elisabeta Boțan.

Dan Drăgoi









La mujer


La mujer es ese ánfora que en horno caliente se había fraguado,
De donde  bebes con ansia,  sediento y derrotado.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan




Femeia

Femeia-i o amforă arsă în cuptorul încins,
Din care sorbi cu ardoare, însetat și învins.

Patul meu 1’ 04’’ - Mi cama 1’ 04’’ de Fernando Pastor Pons. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.



Fernando Pastor Pons




Patul meu 1’ 04’’



Când ieși din camera mea
patul mi se transformă într-un pat de tortură;
îmi chinuie spatele     
acolo unde, e bine știut,
coloana e mai vulnerabilă;
cât ține noaptea, mă mortifică,
îți risipește parfumul în așternut
pentru ca insomnia ce îmi 
smulge carnea, să-mi biciuiască odihna
ca să-mi doresc să fii cu mine;


și tresar din somnul mizerabil
cu gemete ritmate
care cred că ies din gura ta
și-mi trezesc dorințe asasine;
alte dăți îți împrăștie pletele pe pernă
ca să le găsesc mai ușor când merg la culcare.


În timp ce, psihiatrul îmi spune
că tot ceea ce spun e o poveste incredibilă
și hotărăște să mă interneze într-un ospiciu.


Însă cel mai rău e când mă plâng.
Pentru că blestematul de pat
râde de mine.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan



Mi cama   1’ 04’’

Mi cama se transforma en potro de tortura
en cuanto sales de mi cuarto;
me castiga la espalda         
allí donde, bien sabe,
más zaherida tengo la columna;
durante la noche, para mortificarme,
derrama tu perfume entre las sábanas
con intención de que el insomnio
que lacera, me flagele el descanso
y tenga que ansiarte la presencia;
           
también me sobresalta el sueño miserable
a contratiempo con gemidos
que creo provenientes de tu boca
y que despiertan mis ansias asesinas;
otras veces esparce tus cabellos en la almohada
para que los encuentre tan pronto que me acuesto.

Y mientras, mi psiquiatra me dice
que todo cuanto cuento es un cuento increíble
y baraja ingresarme en algún centro.

Lo peor: Cuando me quejo.
Porque la maldita cama
se ríe de mí.





domingo, 1 de octubre de 2017

”Însemnări despre un fapt evident” - ”Notas de una obviedad” de Francisco José Martínez Morán.Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

Francisco José Martínez Morán






Însemnări despre un fapt evident




Îi vom vedea murind,
agonizând, întinși pe așternuturi
de spital, atât de bolnavi și de extenuați,
că abia mai au putere să vorbească
de implacabila teamă care-i înconjoară.


Halatele legate la spate,
febră sub zero,
bălți de sudoare, glasuri amuțite
ochi neînsuflețiți, ulcere,
carne albită,
păr îngălbenit, piele crăpată,
chip agitat și înexpresiv,
certitudinea de a sta în fața oglinzii.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan


Notas de una obviedad


Los veremos morir,
agonizar tendidos entre sábanas
de hospital, tan enfermos y extenuados,
que apenas tendrán fuerzas para hablar
del miedo inexorable que los cerca.

Las batas anudadas a la espalda,
la fiebre bajo cero,
los charcos de sudor, la voz sin timbre,
los ojos sin espíritu, las úlceras,
la carne blanquecina,
el pelo amarillento, la piel rota,
el rostro inexpresivo y encrespado,
la certeza de estar frente a un espejo.