miércoles, 31 de mayo de 2017

”Învață-mă să iubesc” - ”Enséñame a amar” de Jesús de Matías Batalla. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

Jesús de Matías Batalla





Învață-mă să iubesc

Ia-mă de mână și călăuzește-mă 
pe cărările iubirii,
prin izvoarele fermecate
ce scaldă perlele
și lumina stelelor.


Învață-mă să iubesc
pentru a fi unul singur
și să fim mai puternici decât moartea,
să îți sărut zâmbetul
și din fiecare înfiorare-ți
să răsară un curcubeu.


Învață-mă cum să-ți ating trupul,
ia-mi mâinile acestea părăsite,
și-arată-mi cum să naufragiez 
între alunițele de pe spatele tău,
insule mici unde aș vrea să mor,
spune-mi care-i esența miresmelor
ce se naște pe buzele tale
ca să mă fac alquimist de versuri.


Învață-mă să iubesc
ca să-mi șterg singurătatea de pe trup
și să ucid îndoielile din mine
în timp ce briza mării îți va scrie aceste versuri doar ție,
scapă-mă din marea cea adâncă,
ia-mă de mână scoate-mă din valuri...
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan



Enséñame a amar

Coge mi mano y guíame
por los senderos del amor,
por los mágicos manantiales
que bañan las perlas
y la luz de las estrellas.

Enséñame a amar
hasta hacernos uno solo
y ser más poderosos que la muerte,
a besar tu sonrisa
y que nazca el arco iris
de cada uno de tus gemidos.

Enséñame a tocar tu cuerpo,
acoge estas manos huérfanas,
enséñame a ser un náufrago
en las pecas de tu espalda,
pequeñas islas donde morir quiero,
dime la esencia de los aromas
que nacen de tus labios
para ser un alquimista de versos.

Enséñame a amar
hasta borrar la soledad de mi piel
y matar la duda que habita en mí
mientras la brisa del mar
escribe estos versos por siempre tuyos,
sálvame de este mar profundo,

coge mi mano de entre las olas…



martes, 30 de mayo de 2017

”Când eu mă-ndrăgostesc de tine” - ”Cuando me enamoro de ti” Jesús de Matías Batalla. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

Jesús de Matías Batalla


Când eu mă-ndrăgostesc de tine 


Când începutul e ca ultimul suspin
și nordul rătăcit e de busole ,
când binele comite un delict
iar răul pe-asasinii de noapte îi deține.


Când lacrimile uscă chipuri
ratatul e cel ce premiul îl ridică,
prințesele cu căpcăunii se mărită
iar Graham Chapman nu ne mai păcălește.


Când teroarea iscă râsul iar râsul iscă teamă
femeia cu coasa nu mai vrea să moară,
și ploaia la cer urcă atunci când e nebună 
iar luna aprilie de hoții săi -napoi e -adusă.


Când zgomotul tace iar liniștea tună
iar zilele se termină în zori,
oameni se despart în ziua nunții
și-un Rege că-i va fi fidel Reginei jură.


Când salvatorul e lovit de tunuri
marea-i scrie un roman lui Hemingway,
prietenia și invidia devin tovarășe bune
cu o mie de tablouri e decorat dormitorul lui D. Gray.


Când al originalității simbol este plagierea
bufnițele stau treze ziua-ntreagă
pe geamul lui Kant, Dumnezeu nu mai intră,
boemii iau prânzul înainte de amiază.


Când nebunii sărută pe buze rațiunea
cei înălțați la Cer sunt arși în foc
vitejii o iau la fugă ca mișeii
și fără a se săruta fac dragoste amanții.

Când amintirile aduc uitarea
pe Chaplin nu-l mai încape pălăria,
când tainele se strigă-n gura mare
iar tu te-ndrăgostești de altul când eu mă-ndrăgostesc de tine...
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan




Cuando me enamoro de ti

Cuando el inicio es el último suspiro
y las brújulas pierden el norte,
cuando el bien comete un delito
y el mal detiene a los asesinos de noche.

Cuando las lágrimas secan los rostros
y el perdedor es quien se lleva la copa,
cuando las princesas se casan con los ogros
y Graham Chapman no nos gasta su última broma.

Cuando el terror hace reír y la risa da miedo
y el hombre de la guadaña no quiere morir,
cuando la lluvia enloquece y sube al cielo
y los ladrones devuelven el mes de abril.

Cuando el ruido se calla y el silencio atrona
y los días terminan con el amanecer,
cuando la gente se divorcia en los días de boda
y un Rey le jura a su Reina que le será fiel.

Cuando los cañones disparan un salvavidas
y el mar le escribe una novela a Hemingway,
cuando la envidia y la amistad son amigas
y mil retratos decoran el dormitorio de Dorian Gray.

Cuando el plagio es símbolo de originalidad
y los búhos están despiertos de día,
cuando Dios no entra por la ventana de Kant
y los bohemios desayunan antes del mediodía.

Cuando los locos besan en los labios a la cordura
y los que suben al Cielo se queman con el fuego,
cuando los héroes se dan a la fuga
y los amantes hacen el amor sin darse un beso.

Cuando los recuerdos los trae el olvido
y a Chaplin no le sienta bien su bombín,
cuando los secretos se cuentan a voz en grito
y tú te enamoras de otro cuando yo me enamoro de ti…

lunes, 29 de mayo de 2017

"Te amo" - "Te iubesc"de Liviu Ioan Stoiciu. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

Liviu Ioan Stoiciu




Te amo


Vivo de mí y para mí, viejo pirata, no
vivo de ti ni  para ti. Y
no quiero robar nada, para tener algo que ocultar,
tampoco quiero recorrer
la corriente del golfo, que trastorna el clima de Europa.
Tampoco tengo pensado presentar en forma
de espiritu la sal, el azufre
y el mercurio
que hay en mí. No soy yo el centro de todas las cosas y 
tampoco su circunferencia. Quiero decir
que soy consciente de mis limites y de lo que me determina
desde fuera. No tengo ningún poder 
ilimitado y tampoco tengo
algún tipo de ceremonial que sea mío: soy un bárbaro misericordioso
y no soy digno de despecho. No
tengas miedo de mí, por favor. No alabo a los ángeles. Creí que no iba a verte jamás,
los seres horrorosos del caos
y del mal siguen luchando contra mí,
sin cesar. Ahora 
estoy en un plano que había abandonado, no sé cómo: 
soy yo y lo soy.
¿Entiendes mi estado mental?   
Experimento sobre mi propia piel, paso de mí
para llegar desde Dios a 
las cosas... Me esperan otros viajes. Te he fastidiado 
una tarde que pudo haber sido agradable, ¿no?
Te amo.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan





Te iubesc



Trăiesc pentru mine și din mine, bătrâne pirat, nu
pentru tine și nici din tine. Și
nu vreau sa fur nimic, să am ce să ascund,
nici să străbat
curentul golfului, care dă peste cap clima în Europa.
Nici n-am de gând să prezint sarea, sulful
și mercurul din mine sub forma
spiritului. Nu sunt eu centrul tuturor lucrurilor și
nici circumferința. Vreau să spun
că sunt conștient de limitele mele și de determinările
din afară. Nu am nici o putere
nelimitată și nici
un fel de ceremonial al meu: sunt un barbar milostiv
și nu sunt demn de dispreț. Nu te
teme de mine, te rog. Nu mă proslăvesc îngerii. Am
crezut că n-am să te mai văd niciodată,
ființele groaznice ale răului
și haosului luptă împotriva mea în continuare,
nu iau nici o pauză. Acum
sunt într-un plan pe care l-am părăsit, nu știu cum:
sunt eu și nu sunt.
Înțelegi starea mea mentală?
Fac experiențe pe propria-mi piele, trec prin mine
pentru a ajunge de la Dumnezeu la
lucruri... Mă așteaptă alte călătorii. Ți-am stricat o
seară care ar fi putut să fie plăcută, nu?
Te iubesc.


”Întâlnire” - ”Encuentro” de Fernando Pastor Pons. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

Fernando Pastor Pons





Întâlnire



Uite, sunt zile în care toate
ți se strică, când toate
ți se încâlcesc
în umbre de siliciu,
zile în care ploaia cea mai
blândă ți se întristează pe chip
pe trup și, în loc de mireasmă 
de levănțică și de cimbru, 
ți se strecoară stânjenitoare prin haine; zile
cu stângăcie la trezire,
cu poticniri frustrante
și continue spre limita arcului
nimicului; zile acoperite 
de recife în inversul
spațiului teogoniei precum
asteroizii ce avansează luxurioși spre
corpul insinuant al unei stele;

și atunci
treci tu
și într-o clipă
ziua

                               se umple
                               de culoare.

Contactar con la traductora Elisabeta Boțan



Encuentro



Mira, hay días que todo
se te rompe, que todo
se te entrama
con sombras de silicio,
días en que la lluvia mas
templada se te enoja en la cara
en el cuerpo y, en vez de aroma
a espliego y a tomillo, se recala
en tu ropa incomodada; días
de pie siniestro al levantarse,
de tropiezos frustrantes
y continuos contra el borde del arco
de la nada; días cubiertos
de arrecifes en el inverso
espacio de la teogonía como
asteroides que avanzan lujuriosos contra
el cuerpo insinuante de una estrella;

y entonces
pasas tú
y en un segundo

se llena
                        de colores
                         la jornada.



viernes, 19 de mayo de 2017

Poem(a) 10 de Tive Martínez. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.

Tive Martínez









Poem 10





"Libera me, Domine, de morte aeterna"
(T. Luis de Victoria - Officium Defunctorum)



Maestre Luis de Victoria,
oare cantorii din vremea voastră
erau mai puțin pioși
sau organistul cânta cu mai puțină dăruire?
Și din această cauză
nu le-a ascultat Preaînaltul rugile?


Iertați-mă, atunci, că nu am încredere
într-un Creator care se lasă mișcat
mai mult de sacrificiile sângeroase
decât de frumuseațea pură a liturghiilor voastre.


Contactar con la traductora Elisabeta Boțan




Poema 10



"Libera me, Domine, de morte aeterna"
(T. Luis de Victoria - Officium Defunctorum)




Maestro Luis de Victoria,
¿será que fueron menos devotos
los cantores en vuestro tiempo
o tañía el organista con mayor desgana?
¿Fue por eso que el Altísimo
no atendió las súplicas?

Disculpad, pues, que no confíe
en un Creador a quien conmueven más
los sacrificios sangrientos
que la belleza limpia de vuestras misas.

Si Él no respondió entonces,
cuando le ofrecisteis lo mejor
del ingenio humano,
¿tendrá piedad de nosotros ahora
que son mayores nuestros pecados?


jueves, 18 de mayo de 2017

Poem(a) 9 de Tive Martínez. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.



Tive Martínez





Poem 9



"Agnus Dei, qui tollis peccata mundi, misere nobis"

(J. S. Bach - Messe in H-moll)

Cântă Kathleen Ferrier.

Pentru o clipă,
iluzia vibrează precum aatomul
și se prăbușește-ntr-o clipită.

Ruptă legătura, descumpănit, îmi contemplu picioarele.
Descopăr că am rămas prizonierul acestui trup.

Consolarea nu-i definitivă.
Trebuie să mă întorc la mâinile mele umflate.


Lumea a redevenit de nelocuit.




Poema 9





"Agnus Dei, qui tollis peccata mundi, misere nobis"
(J. S. Bach - Messe in H-moll)




Canta Kathleen Ferrier.

Por un instante,
la ilusión vibra como un átomo
y en un tris se desvanece.

Roto el lazo, desasido, contemplo mis piernas.
Descubro que sigo preso de este cuerpo.

El consuelo no es permanente.
He de volver a mis manos abotargadas.



El mundo otra vez inhabitable.

”Privesc spre cer” - ”Miro al cielo” de Gregorio Muelas Bermúdez. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan

Gregorio Muelas Bermúdez






Privesc spre cer



Degeaba privesc spre cer
câutând după un nor
o urmă care să reziste la vânt,
trecerea suspendată a păsărilor
pe albastrul perfect.


Cum să-l ating
cu vârful unui deget
dacă nu există vreo urmă care să dureze,
nici pasăre să-și poată suspenda zborul.

Degeaba mă uit:
nici urmă de pasăre pe firmament.
Contactar con la traductora  Elisabeta Boțan



MIRO AL CIELO


Inútilmente miro al cielo
buscando detrás de una nube
una huella resistente al viento,
el paso suspendido de las aves
sobre el azul perfecto.

Cómo tocarlo
con la yema de un dedo
si no hay huella que resista,
ni ave capaz de suspender su vuelo.

Inútilmente miro:
ni rastro de aves en el firmamento.

jueves, 11 de mayo de 2017

"Diafane"- "Diáfanas" de Marina Centeno. Traducción de español a rumano por Elisabeta Boțan.





Diafane 


pentru Bianca Boțan

În trecere, un ciripit de păsărele
își caută refugiu-n așteptări
din gingășia-ți de ninfă a prezentului
ca o dovadă că timpul stă cu liniștea la taină între noi
... când lumea fierbe și absoarbe
transparența cuvintelor
eu ascult zburdălnicia ta de auroră
prin deschizătura ferestrei
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan



DIÁFANAS

para Bianca Boțan 

Un silbar de pájaros en la corriente
busca refugio en las  expectativas
de tu suavidad de ninfa contemporánea 
como una muestra de que el tiempo
confabula su silencio entre nosotras
...escucho tu pendular de aurora 
por el resquicio de la pantalla 
cuando el mundo bulle y absorbe 
la transparencia de las palabras 



miércoles, 10 de mayo de 2017

"VOILÀ" de Mircea Petean.Traducción de rumano a español por Elisabeta Boțan.


Mircea Petean

                                         
         


VOILÀ


¿para qué sirven los poetas?
para qué sirven los poetas sobre todo en días de abstinencia1-
postdecembristas  postideológicos postdemocráticos² postmodernos post-


yo creo que deberían estar obligados a hacer realmente algo
que hagan cosas útiles para todos y no a estos textos
que nadie necesita

en la medida que avanza en edad
el viejo orador se encoge y se agudiza

eh eh pero qué tienes contra ellos
te creía un admirador de la poesía
un apasionado declamador
un fino catador




y sigo así pero llegó la hora del pragmatismo
señores de aquí y del otro lado de los Cárpatos
pasen a la acción
bastante durmieron  aplazaron esperaron
bastante enclocaron  perdieron el tiempo soñaron
bastante
voilá


eh eh pero qué te pasa con ellos
déjalos en paz deja que escriban
en el fondo no hacen otras estupideces
qué más da si garabatean el papel qué importa si publican también por ahí
algún libro pagado con su dinero o a lo mejor con el dinero de no-sé-quien

por eso mismo que en vez de ganar dinero lo están despilfarrando




y qué más da que se junten para emborracharse
nada de eso daña al cuerpo social


bien dicho nada de eso daña al cuerpo social
pero se están causando daño a sí mismos
y aún te asombras de que caigan como moscas



al fin y al cabo antes o después ellos mismos
abandonan y se retiran quienes a un monasterio
quienes  en las listas electorales de algún partido
quienes  a un periódico quienes en algún centro cultural
quienes en una secta religiosa quienes en una logia masónica
o entre los gruesos muros de un alto silencio





al contrario deberían estar reunidos
ellos  y los gitanos deberían ser exterminados
voilá
a propósito pero a ti cómo te va





yo – digo – desde hace unos días y noches seguidos miro un haya
caído entre helechos
como gira hacia el otro lado
mostrando la piel escamosa de un animal prehistórico
como hace esfuerzos gigantescos para levantarse a dos patas
todas las articulaciones de la tierra crujen
el bosque se mece los puentes vibran
retumba la chapa del mundo
se quiebran los ojos los nervios se parten los cuerpos sangran
se rompen tímpanos se abren cabezas
a través de las grietas la noche penetra hondamente en el cerebro

Ayúdame Señor que soy muy mayor  y tengo un niño de teta-
susurra el viejo exterminador en su barba – ¡arre maldito!-
luego grita desde los riñones al único caballo que le había quedado de una potencial caballeriza
y siendo ese un caballo robado
gira el látigo sobre su cabeza
gira los ojos rojos sobre el huerto
que está en plena etapa de maduración 
y
antes de desaparecer para siempre
dice -

¿Estás enfermo?

No, ¿por qué lo iba a estar?
Soy libre.
Voilá.

 ¹El poeta hace un juego de palabras de la expresión rumana “vremuri de post” que significa días de abstinencia y la palabra “post” lo que significa “después de” esos periodos mencionados en el siguiente verso.

²Se refiere a los periodos que siguieron a la Revolución rumana de 1989.
Contactar con la traductora Elisabeta Boțan



Poema publicado en la revista Crátera nº 1 marzo 2017



  VOILÀ        
 

la ce bun poeţii?
la ce bun poeţii mai ales în vremuri de post –
postdecembristepostideologice postdemocratice postmoderne post‑

eu cred c‑ar trebui puşi să facă şi ei realmente ceva
să producă bunuri folositoare tuturor iar nu texte
care nu trebuie nimănui

pe măsură ce înaintează în vârstä
bătrânul orator se împuţinează şi se ascute

ei ei dar ce‑ai cu ei
te ştiam un admirator al poeziei
un declamator pătimaş
un fin degustător

şi am rămas dar a bătut ceasul pragmatismului
treceţi la acţiune domnilor de dincoace
şi de dincolo de Carpaţi
destul aţi dormit amânat aşteptat
destul aţi clocit tândălit şi visat
destul
voilà

ei ei dar ce‑ai cu ei
lasă‑i în pace lasă‑i să scrie
în fond nu se dedau la alte prostii
ce dacă măzgălesc hârtia ce dacă publică şi ei acolo
o carte pe banii lor ori mai degrabă pe banii nu‑ştiu‑cui

tocmai asta e că‑n loc să facă bani îi toacă

şi ce dacă se mai strâng laolaltă şi ard o beţie
asta nu dăunează câtuşi de puţin corpului social

că bine zici nu dăunează câtuşi de puţin corpului social
dar lor le cauzează
şi te mai miri că pier ca muştele cu zile

la urma urmei mai devreme sau mai târziu renunţă
ei înşişi se retrag care la mănăstire
care pe listele electorale ale vreunui partid
care la vreun ziar care la vreun cămin cultural
care într‑o sectă religioasă care într‑o lojă masonică
ori între zidurile groase ale unei înalte tăceri

ba nu c‑ar trebui strânşi
ăştia şi ţiganii ar trebui exterminaţi
voilà
apropo dar tu ce mai faci

eu – zic – de câteva zile şi nopţi în şir mă uit la un fag
prăbuşit între ferigi
cum se răsuceşte pe partea ailaltă
dezvăluind pielea solzoasă a unui animal preistoric
cum face sforţări uriaşe să se ridice în două labe
pământul pârâie din toate încheieturile
pădurea se clatină podurile vibrează
tăblăria lumii vuieşte
ochii crapă nervii plesnesc trupuri sângerează
se sparg timpane se despică ţeste
prin crăpături noaptea pătrunde adânc în creieri

Doamne ajută‑mă că‑s om bătrân şi cu copil de ţâţă –
şopteşte în barbă bătrânul exterminator – dii boală! –
urlă apoi din rărunchi la singurul cal rămas dintr‑o potenţială herghelie
şi acela un cal de furat
roteşte biciul deasupra capului
ochii roşii se rotesc deasupra grădinii de legume şi zarzavaturi
aflată în plin proces de maturizare
şi
înainte de a dispare definitiv
zice –

Eşti bolnav?

Nu, de ce-aș fi ?
Sunt liber.
Voilà.






Poema publicado en la revista Crátera nº 1 marzo 2017