Poem(a) XV de Ángela Serna. Traducere/ Traducción ©Elisabeta Boțan.
XV
Limita ce desparte viața și absența
când n-ai fost vizitat de Parcă,
e doar o metaforă înfumurată,
nota plângătoare smulsă
din coardele unei
vechi
și
sparte viori.
Numai cine a trăit cu Ursitoarele,
cu toate, și continuă viu, poate, și trebuie,
să vorbească de Moarte.
XV
El
límite que separa vida y ausencia,
cuando
no has sido visitado por la Parca,
es
sólo engreída metáfora,
plañidera
nota arrebatada
a
las cuerdas de un viejo
y roto violín.
Sólo
quien ha convivido con las Moiras,
con
todas, y sigue vivo, puede, y debe,
hablar
de la Muerte.
Comentarios
Publicar un comentario